Tot navigând pe web, în căutare de informaţii legate de turismul electronic, am dat peste un studiu comparativ ce se focusează pe nivelul de dezvoltare a 50 de site-uri de agenţii de turism din România, regiunea Transilvania, şi Ungaria. Acest studiu a fost inclus în lucrarea Dimensiuni fundamentale ale dezvoltării comunitare: educaţia, economia şi mediul social, apărută la Editura Mega, în 2006, sub coordonarea lui Aurelian Burcu şi a lui Alexandru Burcu, lucrare ce poate fi parcursă în întregime aici.
Studiul şi-a propus a fi un mic ghid ce scoate în evidenţă câteva aspecte ale site-urilor ageţiilor de turism, aspecte ce pot influenţa vizitatorii să contracteze sau nu un pachet turistic de la agenţia vizitată virtual, şi care se doresc a fi luate în calcul atunci când se trece la dezvoltarea unui astfel de site.
Deşi studiul comparativ, studiu ce îi are ca autori pe Liciniu-Alexandru Kovács, Ioan-Cristian Chifu-Oros, Vera-Melinda Gálfi şi Ştefan Moldovan, are o vechime de aproximativ 4 ani, reflectă realitatea actuală: site-uri de agenţie ce permit potenţialilor clienţi doar informarea asupra destinaţiilor, fără a fi prezentate preţurile şi tarifele pachetelor turistice, versiuni numai în limba română (deşi, în momentul în care te axezi doar pe turism intern pentru conaţionali, e justificat), lipsa opţiunii de a rezerva online, lipsa actualizărilor periodice. Restul concluziilor le puteţi parcurge în documentul de mai jos:
Cred că sunteți de acord cu mine când spun că nu ducem lipsă de cataloage online cu unități de cazare. Că eu am ce am cu astfel de inițiative e legat de faptul că nu oferă utilizatatorilor o experiență plăcută prin utilizarea lor.
