Sejurul l-am luat prin Europa Travel … cu tot cu transport. Cu autocarul drumul durează în jur de 18-19 ore, suficient cât să te antrenezi pentru o scolioză, ceva. Serviciile agenţiei au fost relativ OK, contrar celor citite pe fel de fel de forumuri. Singura problemă a constat într-o informaţie incompletă legată de viza de Turcia (paşaportul trebuie să fie valabil pentru minim 6 luni). Informaţia a fost pusă la dispoziţia noastră abia după îmbarcare. Un singur ghinionist a fost nevoit să îşi întărzie vacanţa cu câteva zile. Pentru a evita astfel de incidente, consultaţi condiţiile de călătorie pentru ţara de destinaţie pornind de pe site-ul MAE sau, de ce nu, urmărind ghidurile de vacanţă de pe site-ul capital.ro. În rest, aceleaşi probleme ca peste tot cu opririle pentru … uşurare.

Am tranzitat Bulgaria fără probleme (nu luăm în calcul aici starea drumurilor), iar în vamă la turci nu am pierdut mai mult de 15-20 minute. Am ajuns în Kuşadası în jur de 11.00 a.m., fiind nevoiţi să mai aşteptăm încă vreo 2 ore până să ne cazăm la hotel Arora.

Hotelul e de 4 stele: o stea de pe steagul Turciei şi restul de 3 pentru servicii. Cum am optat pentru un all inclusive, nu pot spune că am făcut foamea pe acolo, dar nu pot spune nici că ne-a dat pe spate ceva anume. Nici n-are rost să fac o comparţie comparaţie cu un 4 stele la un all inclusive în Bulgaria. Ce pot spune e că băuturile sunt nu foarte reci ci extrem de reci la ei.

Principale atracţii în Kuşadası sunt portul şi Insula Păsărilor, bazarul şi oraşul în sine cu străzi abrupte pe care trec în viteză de montagne russe minibus-uri doldora de pasageri străini ce vor să ajungă neapărat în bazar, unde să negocieze pentru cine ştie ce nimicuri.

Nu departe de Kuşadası se pot vizita ruinele oraşului antic Efes, în apropierea căruia se presupune că s-ar fi descoperit mormântul Sf. Apostol Ioan, Casa Fecioarei Maria, bazilica Sf. Ioan, cetatea bizantină şi moscheea Isa Bey, toate trei în oraşul Selçuk, precum şi templul zeiţei Artemis … ce a mai rămas din el.

Deşi aflată într-o ţară musulmană, zona din jurul Casei Fecioarei Maria şi a întregului orşa antic Efes păstrază urme ale creştinismului timpuriu.

De lângă Casa Fecioarei Maria vă puteţi alimenta cu apă sfinţită de la unul din cele trei izvoare sau, dacă icoanele din bisericile româneşti nu vi s-au părut încăpătoare, aveţi la dispoziţie un întreg zid al dorinţelor.

Veţi uita de dorinţe după o incursiune în vastul oraş Efes, unde puteţi alege dacă să îl ascultaţi pe ghid sau dacă să umblaţi brambura printre coloane ionice, dorice, arcade şi alte ruine care, probabil, nu vă vor spune nimic. Dacă ţineţi aproape de ghid, veţi afla multe poveşti şi legende ale oraşului.

Pentru ca sejurul să fie complet, nu trebuie să rataţi Pamukkale (Castelul de Bumbac) recunoscut în circuitele turistice pentru băile de calcar, apa termală care curgea prin aceste băi de calcar conţinând hidrogen şi calcar. Spun curgea pentru că, în prezent, datorită încălzirii globale şi acţiunii umane, ecosistemul are de suferit, fiind întreţinute artificial nişte bazine de calcar mai mici.

Deasupra acestor formaţiuni de calcar, au fost scoase la lumină ruinele oraşului antic Hierapolis (Oraşul Sacru), oraş întemeiat de Apollo şi numit după soţia lui Telephus (fiul lui Hercules şi nepot al lui Zeus), Hiera.

E uimitor cum turicii ştiu să facă turism prin conservarea obiectivelor, fie ele şi creştine. Acum câţiva ani, când am vizitat castrul roman Sucidava, m-am plimbat în voie, fără să plătesc bilet şi am fost surprins să văd că pe acolo păşteau vaci, iar părţi de coloane fuseseră transformate în uluci pentru păsări.

La fel de bine, localnicii ar fi putu veni nestingheriţi să ia cărămidă şi alte materiale pentru construcţii, aşa cum s-a întâmplat şi cu templul lui Artemis, după ce a fost incendiat de un anume Herostratus: oamenii locului au luat mare parte din coloanele templului şi le-au folosit la construcţiile din oraşul Efes.

La întoarcerea de la Pamukkale, se poate face o pauză de cumpărături în mall-ul din Aydın, în faţa căruia pot fi admirate cele două statui de mai jos.

Dacă mergeţi în Turcia, staţiunile de pe coasta Mării Egee, şi vă planificaţi să vizitaţi cele amintite mai sus, plus alte activităţi outdoor,  optaţi pentru cel puţin 12 zile: 6 pentru vizite la obiectivele descrise mai sus şi activităţi outdoor şi încă 6 pentru odihnă şi colindat prin bazar. Mai trebuie să ştiţi că , dacă rezervările la hotel le faceţi prin agenţia din ţară, la destinaţie, orice problemă aţi avea se rezolvă prin agenţia parteneră, agenţie prin care puteţi organiza şi excursiile pe la obiective în caz că sunteţi prea comozi şi nu vreţi să economisiţi în jur de 5 – 10 euro, mergând la organizatorii locali ce pot fi găsiţi pe plajă (Ladies Beach) sau în bazar.  În excursiile pe la obiective veţi avea parte de ghizi în limba engleză. Cei vorbitori de română, 4 la număr, sunt 3 în Istanbul şi doar unul singur în Kuşadası.

Utilizate cel mai mult în domeniul hotelier, al transporturilor aeriene şi pentru serviciile de rent-a-car, serviciile de rezervări electronice se conformează exigenţelor legale care îşi au izvorul în actele normative ce fac referire la serviciile de internet, în general ,(pentru .ro: acte normative ce acoperă drepturile de autor, criminalitatea informatică, comunicaţiile electronice, viaţa privată) şi la cele de comerţ electronic şi încheiere contractelor la distanţă, în particular (pentru .ro: acte normative ce acoperă comerţul/plata electronică, semnătura electronică, publicitatea online).

Ar trebui să fie o chestiune de rutină pentru navigatori şi, în acelaşi timp, consumatori de servicii online de a trimite ordine electronice către agenţiile turistice prezente în spaţiul virtual, ordine pentru anumite bunuri sau servicii. Au fost proiectate, în acest scop, aplicaţii client/server şi tot mai multe companii, implicit cele din domeniul serviciilor turistice, au trecut la operarea pe Web a afacerilor datorită acestui format electronic, întrucât nu este foarte dificil să scrii un mesaj text şi să plasezi informaţia într-o bază de date, de multe ori aflată în spatele unui Computer Reservations System/Global Distribution System. De altfel, una dintre oportunităţi este aceea de a putea primi ordine prin e-mail. Printre cele mai cunoscute sisteme de rezervări se numără Worldspan, Sabre sau Amadeus (sistem de rezervări folosit şi de compania Tarom).

În cazul în care vizitatorul unui portal de turism găseşte o ofertă satisfăcătoare, acesta poate face rezervarea directă prin completarea unui formular cu datele de contact, formular ce este trimis agenţiei ofertante sau turoperatorului, evitând astfel deplasarea la locul unde, în mod abişnuit, poate fi prestat serviciul pentru care manifestă interes.

În 2001, patru companii aeriene din SUA – United, Delta, Northwest şi Continental – şi-au unit forţele şi au lansat un site comun. Cele patru companii, care deţineau la momentul respectiv 55% din piata americana, au creat primul multi-airline travel portal, păstrându-şi totodată propriile site-uri de Internet, portal care oferă servicii complete (rezervări bilete de avion, la hoteluri, car rental şi alte servicii şi informaţii turistice). Astfel, vizitatorii pot face comparaţii între mai mulţi furnizori de servicii turistice vizitând un singur site.

Conforma Asociaţiei Americane a Industriei de Călătorii (Travel Industry Association of America -TIA), în anul 2002, 57% dintre cei care au făcut rezervări electronice au rezervat locuri de cazare la hoteluri, numărul acestora însumând exact jumătate din numărul celor care au făcut rezervări pentru bilete de avion (77%) şi pentru închirieri maşini (37%). Numărul celor care au făcut rezervări în scopuri turistice a crescut, faţă de 2001, cu 25%, atingând o cotă de 41% (39 de milioane de oameni).

Conform capital.ro, în 2004, la nivel european, repartiţia vânzărilor online ca urmare a rezervărilor online a fost: 57,4% bilete de avion, 15,8% cazari, 14,4% circuite, 8,7% bilete de tren, 1,9% închirieri de maşini, cu menţiunea că liniile aeriene low-cost au contribuit cu 28% din vânzari. La sfârşitul anului 2005, biletele electronice au reprezentat peste 40% din totalul biletelor vândute de agenţiile IATA.

Printre avantajele rezervărilor electronice se numără disponibilitatea online a serviciului 24 din 24 de ore, timp economisit, confirmarea este trimisă imediat (în cazul în care se foloseşte un sistem automat de rezervări, existând cazuri când confirmarea depinde, totuşi, de un agent de rezervări uman), flexibilitatea în ceea ce priveşte modificarea detaliilor rezervări.

Printre dezavantajele rezervărilor electronice se numără eroarea umană şi criminalitatea informatică datorită vulnerabilităţilor în sistemele de rezervare.

Ghid introductiv în turismul electronic: partea 1 & partea 2.

Referinţe:
Horaţiu Dumitru, av. – Aspecte juridice ale rezervărilor online, eFinance, Anul III, nr. 38, octombrie 2003, pg. 38 – 39.

User generated content …

Secţiuni, pe care le-aş susţine şi eu personal, au fost date uitării. De exemplu, pe prima pagină se face trimitere la o secţiune ce se vrea a fi una dedicată impresiilor de călătorie, când colo parcă e un review inspirat de un ghid turistic. Prin impresii eu înţeleg formulări de genul mi-a plăcut …, nu mi-a plăcut obiectivul/serviciul cutare …, am acceptat ca atare prestaţia ghidului …, deşi ne aşteptam să găsim … etc. Curios din fire, am încercat să găsesc şi alte impresii de călătorie, când colo … ioc, review-ul acela este singurul indicat ca impresie de călătorie şi datează din 2005.

Promovare cu plată vs. promovare gratuită

Ce m-a distrat foarte tare, a fost faptul că încurajează achiziţionarea, de către proprietarii de unităţi de cazare, a pachetelor de promovare susţinându-se sus şi tare că nimic nu este gratuit (screen capture), când colo ce vedem pe site?! … secţiunea Directory (screen capture), unde se pot înscrie gratuit pensiuni, agenţii sau alte resurse web. Ca să nu mai spun că, la o asemenea greşeală, s-ar putea să mă răzgândesc în calitate de client.

Recomandări şi schimb de linkuri

Înţeleg că afilierile şi schimburile de link-uri asigură vizibilitatea unui site pe internet, dar atunci când aduni mere cu prune iese un compot nu chiar pe placul tuturor, aşa cum se poate vedea în secţiunea Recomandăm, accesibilă din home page, în dreapta. De ce m-ar interesa pe mine ofertele la telefoane, când eu caut locuri de cazare?

Dacă tot oferi opţiunea de a face rezervări online direct de pe site, de ce mai faci trimitere către alte site-uri care oferă aceleaşi servicii? Pierzi posibili clienţi, deci comisioane.

Organizare

Click pe imagine pentru detalii

Secţiuni amestecate, linkuri mincinoase, RSS pentru întreg site-ul, nu pe regiuni sau alte secţiuni. Site map-ul ar trebui să se găsească pe aceeaşi linie (în acelaşi menu) cu Despre noi, Oferte promovare, Contact etc., de obicei, undeva în partea de sus a paginii, eliminând astfel posibilitatea ca până vizitatorul să dibuiască această opţiune în josul paginii să renunţe la vizitarea site-ului.

În caz că doriţi să recitiţi prima parte a seriei, click aici.

Sâmbătă, 19 Iulie – Pescarii amatori. Colţul de plajă. Marketing de Dunavăţu

Doar Tatăl Bărboşilor şi Bogdan, au fost impresionaţi de cântatul cocoşilor şi au mers la pescuit dis de dimineaţă până ne-am trezit noi ceilalţi. Au dat dovadă de stil în acest sport al minţii(tului) , urmând o tehnică înţeleasă numai de iubitorii puri de natură: catch and release.

Cu moş Ene încă atîrnat de ochii multora dintre noi, ne-am decis (după micul dejun) că e cazul să mergem la plajă şi am zis să ne răcorim eu-rile într-un decor deloc străin bipedului de la oraş, piscina … de la Hotel Egreta. Ghinion de neşansă! Ocupat până a doua zi. Noroc cu aventurierul din Tatăl Bărboşilor care a aflat prin viu grai, de la cei de la pensiunea unde eram cazaţi, de digul care se întinde de-a lungul canalului din jurul satului, dig ce poate servi şi ca loc de agrement pe alocuri.

Aşadar, am abordat precaut zona şi urmând indicaţiile unor localnici ce-şi munceau ogorul şi ale unor văcari, am nimerit un colţ de plajă la confluenţa canalelor Lipoveni şi Dunavăţu, loc dibuit uşor după larma celor care se scăldau acolo. Şi ne-am scăldat şi ne-am râs şi ne-am binedispus, întrerupţi fiind din când în când de şalupele ce ieşeau pe canalul Dunavăţ.

Din păcate ne-au speriat nişte nori negri şi câteva picături de ploaie şi am plecat după aproximativ o oră, dar bălăceala a fost suficientă cât să ne deschidă apetitul de mâncare. Am plecat spre Dunavăţu de Sus, singurul loc unde se poate mânca la un fel de terasă rustică.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el şi îi spui: “Sunt foarte bună la pat”. Ăsta e marketing.

Deşi a durat ceva timp până cele două feluri de mâncare (16 RON/porţia friptură de porc cu garnitură sau ciorbă de burtă) pe care le serveau au fost gata, proprietara ne-a distras atenţia cu începuturile afacerilor ei în Dunavăţu, cu patrupezii puricoşi de pe lângă casă, cu noua vilă în care plăteşti camera 80 120 RON/noapte şi stai câte persoane vrei, nu ca la Puiu, unde ne-au taxat în plus pentru a 3a persoană în cameră de parcă am fi stat în cine ştie ce hotel de lux. Deşi devenise agasantă la un moment dat, a ştiut să ne atragă atenţia până ne-a servit masa.

Masa de seară am luat-o la pensiune într-o zăpuşeală de nedescris (15 RON/porţia de friptură cu garnitură sau saramură, peşte etc.), pentru ca mai apoi să rămână lumea la bonţuit.

Duminică, 20 Iulie – Operaţiunea Nufărul, dar nici chiar aşa …

Duminica ne-am rezervt-o plimbării cu barca pe canalele din apropiere. Îmbarcarea, de data asta la propriu, s-a făcut în jur de 10.30, împărţiţi în două bărci cu motor. Am plecat pe canalul Lipoveni şi după preţ de 15-20 minute am ieşit în canalul Dunavăţ. Ici şi colo pe malurile canalului sălăşluiau cai lăsaţi liberi, vite în jurul cărora zburau bărzăuni ce speriau săracele fete îngrozite de ideea de a fi ciupite, păsări cu gâtul lung şi picioare la fel de lungi încremenite în stufăriş (stârci şi egrete), aproape camuflate, raţe sălbatice şi un soi de vrăbii foarte rapide cu un penaj albăstrui, chiar şi un pelican – pentru imagini mai clare a se vedea şi lecţia de zoologie iniţiată de Tatăl Bărboşilor. Şi bineînţeles, nu puteua lipsi acei porcus turisticus înarmaţi cu grătare, peturi şi doze cu lichide ce într-un final ajungeau parte din peisaj.

Undeva pe parcursul canalului există o crescătorie piscicolă. După mai mult de 2h ore de mers, barcagiul a făcut stânga pe canalul Cocoş, pentru ca în zece minute să ajungem pe Lacul Solomon, un fost heleşteu plin de nuferi în care ne-am oprit preţ de câteva minute pentru poze. Cum timpul ne presa, am făcut un mic ocolo pe unul din canale, am luat-o înaintea celeilalte bărci, după care am reintrat pe canalul Dunavăţ şi după vreo jumătate de oră ne-am oprit pe colţul de plajă descoperit cu o zi înainte, în aşteptarea celorlalţi.

De această dată bălăceala tămăduitoare de călduri şi alte afecţiuni a fost foarte scurtă, fiind nevoiţi să revenim la pensiune pentru a ne strânge lucrurile şi a porni spre casă pe ruta Dunavăţu de Jos – Tulcea – Saraiu – Cernavodă – Bucureşti (A2).

Cazarea a fost ok, singurele inconveniente fiind toaletele amplasate pe hol şi personalul parcă inaborbdabil. Locurile ne-au plăcut, aventura asemenea. Aşteptăm un quiz caracteristic Adevăratului Culturel. Şi da, România mai are totuşi potenţial.

Actualizare din 29 august 2009: post înscris în concursul “Povestiri pe apa“, organizat de Doru Panaitescu şi peapa.ro. Se pun la bătaie, ca premii, un briceag elveţian Forester şi o minilanternă Maglite.