În multe ghiduri turistice veţi descoperi faptul că Bucureştiul este prezentat ca un oraş al contrastelor. Contraste susţinute de feţele oraşului în tranziţia sa prin cele 4 anotimpuri, prin schimbările susţinute de autorităţi şi datorită multitudinii de culturi şi obiceiuri ce se împletesc sau rămân izolate în acest centru economic al ţării.
Iarna, oraşul are o nouă faţă, parcă de actor de teatru tradiţional japonez, kabuki. Şi asta pentru că iarna predomină dansul (ka), muzica (bu) şi chiar îndemnarea (ki); pentru cel din urmă aspect consultaţi sau observaţi gospodinele [din dotare
].
Bucureştiul anilor ’20 era împărţit în 4 sectoare (conform planului de sistematizare din 1926): cel galben, cel negru, cel albastru şi cel verde, ca mai târziu să fie divizat în 8 sectoare (pâna în 1979, când s-a organizat pe cele 6 sectoare); însă, este ştiut faptul că multe străzi erau denumite după mărfurile şi comerţul care se practica în lungul lor sau după meserii.
La fel şi cartierele bucureştene au fost denumite după natura activităţilor care se desfăşurau în zonă, după locuitorii lor, după familii de boieri, personalităţi etc. Pe blogul Dictando găsiţi etimologia numelor celor mai cunoscute cartiere ale Bucureştiului (via Cabral).
Pentru cei interesaţi de istoria arhitecturală a Bucureştiului există acum un grup de discuţii şi un forum, unde fiecare poate contribui cu poze şi impresii la crearea unui catalog care să includă palate, teatre, muzee, biserici şi clădiri monumentale simbol ale Bucureştiului Medieval şi ale Micului Paris, precum şi la crearea unui fond pentru restaurarea acestora. Multe dintre acestea au dispărut în timpul războiului, în perioada comunistă sau datorită indiferenţei unora/autorităţilor, altele au fost transformate în localuri kitchoase.
Casa Grădişteanu – Muzeul Simu
Hotel Imperial (Piaţa Palatului) – Biserica Sf. Spiridon (1860)
Dacă pentru clădirile dipărute nu există decât soluţia readuceri lor la viaţă prin imagini adunate de prin sertare uitate de lume, de prin arhive etc., iar ceea ce a mai rămas din centrul istoric riscă să cadă la primul cutremur peste 6 grade pe scara Richter, măcar în imediata apropiere sau acolo unde este cazul să se sulimenească imaginea capitalei, în prezent încă în ton cu arhitectura comunista, existând fel de fel de soluţii alternative de înfrumuseţare. Una dintre acestea fiind picturile murale de tip tromp l’oeil.
Din câte ştiu eu (de prin alte bloguri), au apărut astfel de creaţii şi prin Iaşi, Brăila sau Bacău.
Merită să vă plimbați prin București nu numai pentru a vedea partea veche a orașului ci și pentru a-i descoperi legendele susţinute de clădiri încă în picioare şi locuri lăsate pradă timpului.
În cazul în care nu vă daţi seama ce reprezintă basorelieful de pe Cinema Dacia -poză sus- (Bucureşti – Zona Gării de Nord) faceţi săpături prin thread-ul asta (începând cu postul numărul 3 de pe pagină) intitulat “Poze din Bucureşti”, unde de altfel am discutat odată!

Citeşte articole de pe acest blog în care se menţionează oraşul Bucureşti:
- Caru’ cu Bere
- Palatul C.E.C.
- Pasajul Macca-Villacrosse
- Concert cameral la Atheneul Român;
- Turism virtual într-un Bucureşti 3D;
- Parada militară de ziua Naţională a României;
- 2 proiecte îndrăzneţe pentru Bucureşti;
- Marketing mobil de la RATB;
- Teatrul adună lumea;
- Tururi virtuale în instituţiile statului;
- Bucureşti: 3D StreetView prin Live Search Maps;
- Cubul National Geographic;
- Complex balnear pe izvoarele termale din nordul Bucureştiului;
- Planificator de rută de la RATB;
- Google City Tours;
- Tururi virtuale prin muzeele bucureştene;
- RetroMobil: Expo 10 ani;
- Salvaţi pădurea! (I, II, III);
- Dragobetele sărută fetele;
- The New Mercedes Citaro for RATB;
- Grădina Zoologică | Digital Zoo;



























