Automatele de vânzare a legitimaţiilor de călătorie în trafic intern sunt uşor de folosit, prin intermediul unui touch-screen, iar pentru plata legitimaţiilor de călătorie au încorporat cititor de card bancar (POS). Acestea sunt prevăzute cu module şi aplicaţii necesare pentru emiterea legitimaţiilor şi rezervarea locurilor, şi oferă o gamă largă de informaţii referitoare la:

• Informarea călătorilor despre orele de plecare şi sosire a trenurilorr.
• Vânzarea de legitimaţii de călătorie în trafic intern – se emit legitimaţii de bază, la tarif de preţ întreg, copii, elevi şi studenţi cu rezervarea locurilor doar la vagoane clasă.
• Plata prin card a legitimaţiilor achiziţionate cu tipărirea chitanţei aferente pentru tranzacţia bancară. Sursa: CFR Călători

Un alt tip de info-chioşc ce permite plata prin card este cel ce facilitează plata taxelor şi impozitelor, tip de info-chioşc ce poate fi întâlnit în incinta a mai multe centre comerciale din sectorul 6 al Capitalei.

Nici Metrorex nu se lasă mai prejos şi promite ca până la sfârşitul primului trimestru din 2010, majoritatea staţiilor de metrou vor fi dotate cu câte un info-chioşc de la care se pot obţine informaţii legate de mersul metrourilor sau care va permite achiziţionarea de cartele magnetice de acces în staţii. Un astfel de info-chioşc funcţionează deja în staţia de metrou Unirii.

Enciclopedicarad este o transpunere în format digital a obictivelor cultural-turistice de pe teritoriul Judeţului Arad.

Avand sloganul ”o enciclopedie virtuala a valorilor ce ne inconjoara” acest proiect are o dubla misiune. Pe de-o parte isi propune stimularea interesului fata de artisti si personalitati culturale contemporane, promovarea operelor acestora, precum si a obiectivelor turistice ale zonei, iar pe de alta parte se urmareste punerea acestor informatii la dispozitia tinerilor, intr-un format de comunicare modern si flexibil, intr-un instrument larg folosit si accesat de acestia, adica o enciclopedie digitala, a declarat Adrian Tolea, vicepresedintele CJ Arad. Sursa: Portalul Naţional de Administraţie Publică

Proiectul va fi prezentat şi prin intermediul unui blog,  ce are ca scop promovarea valorilor judeţului în rândul tinerilor.

O parte din conţinutul enciclopediei (~200 de articole), poate fi accesat în cadrul Wikipedia în limba română.

În acest demers, unul dintre obiective presupune instituirea unui sistem integrat şi informatizat al ofertei turistice româneşti, lucru pe care mi-l propun să îl urmăresc în detaliu pentru fiecare regiune de dezvoltare în parte.

Practic, nu mă voi limita asupa acestui aspect, ci voi încerca să aflu cum este perceput fenomenul turism electronic în toate cele trei faze ale sale (e-informare, e-rezervare, e-plată) la nivel de administraţie publică, în primul rând plecând de la strategia de dezvoltare a turismului pentru perioada 2007 – 2013, ca parte a strategiei de promovare a turismului, iar în al doilea rând aducând în discuţie aspecte ce ţin de proiectele din trecut şi stadiul lor de dezvoltare/implementare.

Harta este facuta cu ajutorul Google Earth, al carui plugin  va trebui sa il instalati inainte sa puteti naviga prin harta. E destul de simplu, se instaleaza practic singur, dupa care trebuie sa reimprospatati pagina si incepeti sa navigati.

Partiile le alegeti fie de pe harta principala, fie cu ajutorul meniului de pe margine. Dand click pe unul din linkuri, veti merge automat aproape de partia dorita.

[...]

Harta se afla inca in stadiul beta, asa ca orice contributie la completarea datelor este bine-venita. Asa ca, atunci cand mergeti pe munte, luati un pliant cu descrierea serviciilor de partie din locul respectiv si da-ti-le un mail celor de la Roxy-World, cu detaliile locurilor de dat.

În panoul de prezentare asociat fiecărei pârtii în parte aş mai adăuga grosimea stratului de zăpadă, iar cea mai bună metodă este prin introducerea widget-ului amintit la începutul postului, precum şi link-uri către camere web amplasate pe pârtii, aşa cum este exemplificat aici, sau, de ce nu, direct streaming-uri video dacă este posibil.

Harta Statiuni de Ski Romania – Partii schi [via freejump.ro]

Sistemele informatice tip front-office sunt sisteme informatice ce prelucrează informaţii şi oferă rapoarte în formă scrisă sau vizuală. Sunt folosite atât în structurile de primire turistică de dimensiuni medii şi mari, dar şi în agenţiile de turism. Aceste sisteme faciliteză înregistrarea turiştilor, gestiunea şi managementul camerelor, comercializarea produselor turistice sau evidenţa încasărilor. Un exemplu de sistem ce înglobează toate activităţile prezentate mai sus este Fidelio, o aplicaţie care lucrază cu pachete complexe de servicii cum sunt organizarea timpului liber, optimizarea profitului, facturare, corespondenţă sau înregistrarea plecărilor şi sosirilor de turişti.

Sistemele informatice destinate rezervărilor turistice pot opera atât cu turişti individuali, dar şi cu agenţiile de turism. Ele reunesc serviciile de rezervare şi vânzare propriu-zisă cu cele de informare.

Cele două tipuri de sistemele prezentate mai sus sunt modularizate şi permit interconectarea departamentelor ticketing, outgoing, incoming şi intern etc. din cadrul structurilor de primire turistice sau din cadrul agenţiilor cu departamentele financiar-contabile şi cu managementul acestora. Printre altele, acestea permit expedierea şi recepţia de date către şi de la sistemele de distribuţie globală (Global Distribution Systems sau GDS), precum Worldspan şi Amadeus. Cei interesaţi pot parcurge o descriere sumară a unei rezervări în sistemul informatic Amadeus aici.

Sisteme ca Worldspan şi Amadeus sunt sisteme informatice utilizate în turism, ce folosesc internetul; sunt accesibile atât turiştilor, cât şi personalului agenţiilor/structurilor de primire turistice, bineînţeles sub forme diferite. Astfel de sisteme implică folosirea de echipamente hardware şi software specifice în desfăşurarea activităţilor.

Şi dacă tot a venit vorba de aplicaţii ce folosesc internetul în domeniu turistic, ţin să amitesc faptul că multe companii din domeniul turistic au dezvoltat în colaborare cu alte instituţii (muzee, ministere, organizaţii non-profit etc.), în cadrul portalurilor pe care le administrează, sisteme informaţionale geografice (sau GIS) publice, sisteme în care au fost introduse date, imagini, animaţii şi chiar reconstrucţii virtuale a unor obiective turistice, restaurante, hoteluri etc. Aceste sisteme online combină avantajele sistemelor propriu-zise şi pe cele ale internetului, în turism ele fiind folosite ca sisteme de luare a deciziilor în ceea ce priveşte traseele ce urmează a fi parcurse şi punctele de interes sau ca instrumente de informare.

La sistemele informatice menţionate mai sus se mai pot adăuga sistemele integrate pentru managementul patrimoniului turistic, sisteme pentru marketingul destinaţiilor turistice etc.

• Cum să acţionez pe internet dacă sunt în industria turismului? (2007 – site-uri de prezentare);

• Internetul – cea mai bună agenţie de turism (2008 – popularizarea site-urilor de rezervări în rândul internauţilor)

• Turismul are nevoie de Facebook (2009 – promovare prin reţelele sociale + aplicaţii de mobil ce permit ghidarea pe un traseu prestabilit sau hotărât la faţa locului)

O afacere electronică în sfera serviciilor turistice automatizează şi, în acelaşi timp, reduce timpul alocat pentru comenzi/rezervări, creşte numărul pieţelor de desfacere şi implicit eficienţa, reduce costurile şi pune în valoare competitivitatea. Nu în ultimul rând, permite agenţiilor şi turoperatorilor să afle comportamentul de consum/în ultilizarea serviciilor electronice pe care le pun la dispoziţia potenţialilor clienţi şi să-şi gestioneze în mod corespunzator resursele.

Administrarea unei astfel de afaceri electronice presupune reexaminarea în permanenţă a strategiile, a tehnicilor şi instrumentelor în pas cu tehnologiile moderne. Strategia unei afaceri electronice în turism înseamna acţiune continuă, în corelaţie cu stadiul de evoluţie al agenţiei de turism virtuale/site-ului de turism  (lansare, consolidare, creştere, maturitate) şi cu mediul în care aceastea acţionează, adevărata provocare pentru companiile din turism fiind “reingineria organizării şi a proceselor de afaceri, astfel încâtproductivitatea să crească prin utilizarea internet-ului într-o piaţă concurenţială [1]”.

Un rol important în procesul de administrare al unei afaceri electronice în turism îl au sistemele informatice în management ca părţi distincte ale sistemului informaţional, ştiut fiind faptul că, în domeniul serviciilor, mai ales în sectorul turistic, sistemul informatic reuneşte peste 90% din totalitatea elementelor informaţionale.  În prezent, desfăşurarea unei activităţi eficiente fără utilizarea unor astfel de sisteme este de neconceput, deşi mulţi administratori de unităţi de cazare sunt sceptici în ceea ce priveşte utilizarea unui sistem informatic de gestionare a locurilor de cazare pentru că nu înţeleg pe deplin noile modele de afaceri pe internet şi oportunităţile acestora.

Sistemele informatice, ca parte integrată a sistemului informaţional la nivelul companiei, cuprind atât fazele manuale cât şi cele automatizate ale culegerii şi înregistrării informaţiilor, analizei informaţiilor şi cele ale prelucrării informaţiilor.

Aceste sisteme informatice au la bază standarde XML sau SOAP care permit integrarea sistemelor de frontoffice cu cele de backoffice, baze de date şi site-uri web dinamice, servere de mail, platforme de comerţ electronic, sisteme de securitate şi sisteme integrate de management, iar în ulitmul timp tehnologii bazate pe realitatea virtuală, conexiuni la internet în reţele LAN sau WAN etc.

Plecând de la necesitatea menţinerii în pas cu tehnologia informaţiei, companiile din sectorul turistic trebuie să administreze site-urile/portalurile prin intermediul cărora îşi desfăşoară activitatea on-line, să îşi proiecteze şi să îşi implementeze sisteme informatice ce faciliteză desfăşurarea activităţii, toate acestea alcătuind platforma afacerii electronice.

Succesul unei afaceri electronice în turism presupune o nouă cultură managerială care presupune un mod diferit de abordare a demarării şi a administrării unei asemenea afaceri.

Pe de altă parte, marile companii active în industria turismului trebuie să înţeleagă, să asimileze şi să utilizeze metodele de promovare popularea în sfera turismului electronic pentru a se extinde pe noi pieţe, pentru a-şi îmbunătăţi eficienţa şi serviciile şi pentru a menţine o activitate profitabilă pe termen lung.

Marile companii din sfera serviciilor turistice au introdus utilizarea unor sisteme informatice dedicate anumitor activităţi specifice domeniului lor de activitate. Sunt întâlnite trei mai categorii de sisteme informatice ce deservesc serviciile turistice, după cum urmează: sisteme informatice tip front-office, sistemele informatice utilizate pentru rezervări turistice şi sisteme informatice ce folosesc internetul.

Despre aceste aspecte voi vorbi în postări viitoare. Pentru moment, îi ivit pe cei ce administrează afaceri electronice să expună aici problemele dar şi satisfacţiile generate de afacerile electronice în turism pe care le administrează.

Referinţe:

[1] Trandafir, I., A-M. Borozan, M. Ianculescu – Mai presus de cunostintele tehnice: de ce trebuie sa înveti cum se conduce eBUSINESS?, Revista Româna de Informatica si Automatica, vol. 12, nr. 4.

De curând, am constatat că materialul pregătit de mine e subiect de articole de specialitate apărute în publicaţii ca Revista Amfiteatru Economic şi Analele Universităţii din Craiova.

Un prim articol cu titlul Turism şi e-commerce a apărut în numărul 21, din ferbruarie 2007, al Revistei Amfiteatru Economic; îl puteţi parcurge mai jos:

În capturile de ecran ce pot fi vizualizate în continuare, am identificat textul din lucrarea de diplomă ce se regăseşte ca atare în articolul menţionat mai sus; ultima captură de ecran este de pe site-ul Revistei Amfiteatru Economic şi spune totul:

Subiectele ce se regăsesc în acest articol au fost dezbătute de mine în posturile de aici şi aici.

Cel de-al doilea articol cu titlul Electronic tourism a fost publicat în Analele Universităţii din Craiova ­- Seria Ştiinţe Economice, volumul 2, din 2008:

Capturile de ecran prezintă textul în ordinea în care apare în articolul de mai sus:

Ideile menţionate în articolul de mai sus pot fi comentate în posturile referitoare la etapele de  e-informare, e-rezervare, e-plată sau aici.

Pe de-o parte mă bucură faptul că lucrarea mea este apreciată ca şi conţinut, dar pe de altă parte mă oftic că am contribuit la creşterea recunoştinţei/reputaţiei unor cadre universitare de la care se presupune că generaţii de studenţi au ce învăţa. Nu m-ar fi deranjat apariţia textelor respective în cine ştie ce articole, atâta timp cât mi s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru şi s-ar fi menţionat cu caractere minuscule şi numele meu ca şi coautor.

Surprinzător, există dovezi că lucrurile se pot face fără ca nimeni să se simtă exclus, în limitele bunului simţ şi al eticii, drept dovadă stă articolul pe care vi l-am adus la cunoştinţă în postul anterior, articol pe coperta căruia apare şi un student absolvent. Nu îmi rămâne decât să îmi scot pălăria în faţa cadrelor universitare de la Universitatea Babeş Bolyai, din Cluj-Napoca.

P.S. Cu postul de faţa n-am vrut decât să vă arăt că ştiu să fac embed de pe slidshare.net şi photobucket.com

Studiul şi-a propus a fi un mic ghid ce scoate în evidenţă câteva aspecte ale site-urilor ageţiilor de turism, aspecte ce pot influenţa vizitatorii să contracteze sau nu un pachet turistic de la agenţia vizitată virtual, şi care se doresc a fi luate în calcul atunci când se trece la dezvoltarea unui astfel de site.

Deşi studiul comparativ, studiu ce îi are ca autori pe Liciniu-Alexandru Kovács, Ioan-Cristian Chifu-Oros, Vera-Melinda Gálfi şi Ştefan Moldovan,  are o vechime de aproximativ 4 ani, reflectă realitatea actuală: site-uri de agenţie ce permit potenţialilor clienţi doar informarea asupra destinaţiilor, fără a fi prezentate preţurile şi tarifele pachetelor turistice, versiuni numai în limba română (deşi, în momentul în care te axezi doar pe turism intern pentru conaţionali, e justificat), lipsa opţiunii de a rezerva online, lipsa actualizărilor periodice. Restul concluziilor le puteţi parcurge în documentul de mai jos:

Vezi alte erori comune pe site-urile de turism, parcurgând articolele dedicate de pe blog.

Cu ocazia conferinţei anuale (2009) a IABE, Liciniu-Alexandru Kovács  a elaborat încă un studiu comparativ, de data asta focusat asupra site-urilor companiilor aerienelow-cost de pe piaţa europeană (îl puteţi accesa aici, căutând apoi titlul Comparative analysis of low-cost airlines websites sau pagina 130).

Făcând o revizuire a articolelor salvate în ultimul timp, am dat peste un articol din 2000, apărut în Ziarul Financiar, articol ce anunţa lansarea site-ului Romania Development Gateway în cadrul unui proiect finanţat de către Banca Mondială şi susţinut de Guvernul României prin Programul de dezvoltare instituţională a sectorului privat (PIBL). Ministerul responsabil de acest program a fost Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor de la acea vreme.

Practic, site-ul în cauză are aceleaşi scop ca şi portalul eRomania, acela de platformă de legătură între cetăţeni şi stat.

Pe acest site se vor putea face in viitor tranzactii comerciale on line, turism electronic si cetatenii vor putea sa le trimita mesaje membrilor Guvernului sau parlamentarilor.

Sursa: Banca Mondiala vrea sa puna toata Romania pe Internet, articol apărut în ediţia online a Ziarului Financiar din 7 iulie 2000

Din păcate, singurele informaţii publice legate de sectorul turistic sunt cele ce fac referire la un proiect de susţinere a dezvoltării sectorului turistic şi câteva articole apărute în presă ce tratează subiecte legate de activitatea turistică. Nimic legat de destinaţii, atracţii turistice (ca promovare turistică) sau, mai ales, de tranzacţii comerciale cu servicii turistice online.

Site-ul va contribui la integrarea Romaniei in standardele economiei mondiale, va facilita tranzactiile in interiorul si exteriorul tarii si atragerea de investitori straini, promovarea turismului.

Anca Boagiu , Ministrul Transporturilor la acea vreme

Acum, ori cei doi autori ai articolului, Adrian Bărbulescu şi Ioana Moldoveanu, au bagat material de umplutură ori doamna Anca Boagiu vorbea în necunoştinţă de cauză ori proiectul nu a avut rezultatul dorit.

Întrebarea de final este următoarea: de ce Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale nu a dezvoltat platforma eRomania pe aceeaşi platformă ca şi Romanian Development Gateway, din moment ce scopul ambelor site-uri este acelaşi de intermediere între cetăţean şi stat?

Nu mai punem la socoteală faptul că era deja disponibilă o bază de date cu tot ce însemnă proiecte în curs, în aşteptare sau finalizate din aproximativ toate domeniile de interes.

Aţi bani, altă distracţie!

P.S. Bine v-am găsit în 2010!