Resedinta judetului este municipiul Tulcea cunoscut şi ca Poarta Deltei, oraş situat pe un promontoriu de 7 coline in partea de nord a judetului, pe malul drept al Dunarii, acolo unde fluviul face un cot adanc numit Cotul Tulcei. Oraşul Tulcea se inscrie in categoria celor mai vechi localitati urbane din România.

Zone monumente ale naturii protejate:

• Rosu – Buhaiova 9265 ha
• Padurea Letea (Letea) 2825 ha
• Lacul Raducu 2500 ha
• Lacul Nebunu 115 ha
• Vataful Lungulet 1625 ha
• Padurea Caraorman 2250 ha
• Saraturi – Murighiol 87 ha
• Arinitul Erenciuc 50 ha
• Insula Popina 98 ha
• Sacalin – Zatoane 21410 ha
• Periteasca – Leahova 4125 ha
• Capul Dolosman 125 ha
• Grindul Lupilor 2075 ha
• Istria Sinoie 400 ha
• Grindul Chituc 2300 ha
• Lacul Rotundu 228 ha
• Lacul Potcoava 652 ha
• Lacul Belciug 110 ha
• Rezervatia Muntii Macinului (martori al orogenezei hercinice din Romania)

Resurse antropice

Cetati de origine daco-getica, romana, greaca etc.:

• Cetatea Halmyris (Murighiol), de origine romana datata in sec.I d. Chr., cu 15 turnuri, 3 porti si 3 valuri de aparare
• Cetatea Orgame (Jurilovca), intemeiata in sec. VII  i. Chr. de grecii din Asia Mica, cu 8 turnuri, sase bastioane si 2 porti principale
• Cetatea Dinogetia (Garvan)-fortificatie romana, un castellum unde erau cantonate formatiuni militare din Legio V Macedonica, a fost ridicata pe o asezare daco-getica, de unde a preluat si numele. In cadrul acestei cetati e ridicata o bisericuta, cea mai veche de pe teritoriul tarii, ce a functionat in sec. XI-XII
• Cetatea Noviodunum (Isaccea)-cetate romana timpurie ce a fost baza a flotei romane de la Dunarea de Jos, este pentru o vreme stapanita de Mircea cel Batran, iar apoi ocupata de tatari in sec.XVI
• Enisala, cetatea situată pe un deal calcaros din apropierea localităţii cu acelaşi nume, localitate străjuită de bălti cu stuf bogat şi dealuri împădurite.

Situri religioase:

• Moscheea lui Ali Gaza Pasa (Babadag), construita in timpul sultanului Murad I (1359-1389), constituie unul din cele mai vechi monumente de arhitectura musulmana din tara, avand un minaret de 30 m. In curte se afla mormantul generaluli Ali-Gazi-Pasa
• Complexul paleocrestin (Niculitel), este un monument ridicat in timpul imparatilor Valens si Valentinianus, fiind compus dintr-o basilica construita deasupra unei cripte monumentale paleocrestine ce contine 2 morminte martirice suprapuse
• Manastirea Celik – Dere (Slava Cercheza – 1844) care adaposteste un muzeu de arta ecleziastica si biserica deosebita prin constructia ei (biserica de iarna la demisol si biserica de vara la parter). Muzeul este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643-1843. In curtea manastirii se afla o moara de vant, monument de arhitectura.
• Manastirea Cocos (Niclitel-1833), ridicata de calugarii transilvaneni intorsi de pe Muntele Athos, este pictata de artistul italian F. De Biasse, iar muzeul are o colectie importanta de carte de cult, adunata din toate parohiile judetului Tulcea.

Evenimente de interes turistic:

• Zilele Municipiului Tulcea care cuprind si Ziua Marinei(8 – 15 august);
• Festivalul international de folclor pentru copii “Pestisorul de Aur” intre 5-12 august;
• Ziua Pescarului (luna septembrie-octombrie);
• Ziua Alipirii Dobrogei (14 noiembrie);
• Sfantul Andrei – protectorul Dobrogei (30 noiembrie);
• de un an – Festivalul de film “ANONIMUS” de la Sf. Gheorghe (7-12 septembrie), o componenta a festivalului de film “Da Kino”;
• concursul de barci pescaresti “Ivan Patzaichin”(15 august).

Localităţi de interes turistic:

• Dunavăţu de Jos (partea 1, partea 2)
• Slava Rusă
• Tulcea

Revenind la întrebare, aș fi putut foarte bine să răspund printr-o rezoluție la început de an, fără să știu că cineva mă întreabă ce am de gând. După experimentul de anul trecut, am refuzat să mai fac rezoluții. Cert e că multe evenimente apar pe parcurs și au prioritate.

Practic, dacă e să îmi doresc ceva de la blog, îmi doresc de la mine însumi, având în vedere că eu sunt cel ce administrează și publică articole pe acest blog. Anul ăsta voi continua cu proiectul începtul în 2010 și, sper eu, să pot acoperi încă 2-3 regiuni de dezvoltare în ceea ce privește nivelul de implicare al administrațiilor publice în turismul electronic.

Cum sunt într-o continuă etapă de experimentare, voi încerca să abordez mai multe subiecte legate de tot ce înseamnă turism electronic. Momentan am început un fel de arhivare a știrilor în care apar informații specifice astfel încât să pot extrage și analiza informațiile la un moment dat în timp. Nu știu dacă va ieși ceva, dar va fi un experiment interesant. Unele știri au fost deja analizate pe blog, altele nu – întrucât au fost descoperite târziu.

Nici nu are rost să menționez faptul că mă voi axa pe conținut original. Asta e de la sine înțeles. În paralel cu conținutul original voi integra programe de marketing afiliat. Dacă nu pentru încasări, măcar pentru a observa comportamentele utilizatorilor și performanțele platformelor. Efortul depus în timp în aceste direcții dă semne că sunt pe drumul cel bun.

În ultimul timp am început să acord atenție și platformei WordPress la nivel de funcționalități. Voi continua focusul în această direcție și sper să găsesc instrumentele potrivite pentru restructurarea cât mai completă a blogului. La momentul actual, toate articolele cu descrieri de obiective sau destinații au fost mutate în secțiunea de ghid.

De altfel, intenționez să pot documenta mai mult partea de ghid turistic și sper să îmi iasă mult mai bine decât anul trecut.

M-am luat cu detaliile și era să uit: aș vrea să cunosc mai mulți oameni, atât online, cât și offline, care împărtășesc aceleași idei și pasiuni ca și mine.

Cam acestea ar fi intențiile mele legate de blog-ul gtd20.ro.

Tu, Mircea, ce-ți dorești de la blogul tău? Te-am văzut mai implicat de la început și-am zis că poate vrei să povestești și altora.

Pentru discuții despre turismul online vă puteți înscrie într-una din comunitățile Ghid Turistic Digital 2.0: pe LinkedIn, pe Facebook sau pe MyBlogLog sau urmăriți-mă pe Twitter.

Caru’ cu Bere este un “must see” pentru oricine, fie el turist strain sau roman, bucurestean tanar sau batran, oricum ar fi locul asta nu trebuie ratat. O vizita la Caru’u cu Bere este ca si cum te-ai intoarce in timp pentru un festin gastronomic, bahic dar si vizual.

Chiar daca la momentul actual Caru’ cu Bere este un restaurant in toata regula, inclusiv cu crama, el este de fapt  una dintre cele mai vechi berarii ale Bucurestiului. In locatia actuala isi desfasoara activitatea  din anul 1899 iar inainte de asta locul sau fiind in fostul han Zlatari din apropiere.

Foto: Kadhine

Arhitectura interioara este una extraordinara, lemnul folosit, desi anii trecuti peste el se vad destul de bine,  inca isi pastreaza frumusetea initiala. Este o incantare sa te plimbi prin local, sa admiri scarile ce duc la etaj, ornamentele sau intrarea in restaurant care este una speciala.

Foto: Raffaele Nicolussi

De-a lungul vremii o sumedenie de personalitatii si-au facut veacul pe aici. In interiorul localului s-a filmat si o scena din filmul Filantropica, unul din filmele mele preferate. Chiar si acum, desi nu mai avem multi artisti de calitate ca alta data, poti intalni pe ici pe acolo cate un artist autohton. Eu unul am zarit cativa, chiar din categoria greilor.

De servit poti servi o multitudine de preparate iar ca bautura trebuie neaparat sa incerci berea casei, preferata mea de altfel. O bere preparata dupa o reteta proprie care-ti aluneca usor pe gat fara sa-ti lase vreun gust neplacut sau vreun nod ori mai stiu eu ce. Painea lor este deasemea exceptionala, o poti minca si goala fara sa mai astepti mancarea comandata.

La categoria servire am numai laude, la fel si pentru micile spectacole pe care le organizeaza in care personajele principale sunt chiar chelnerii. Am avut placerea sa asist si la cateva reprezentatii de exceptie ale lautarilor locali de-a lungul timpului dar si la o seara cu dansuri poulare unde artisti invitau meseni la dans.

Foto: Labobbanza

Si  cum nu se putea altfel si Caru’ cu Bere ca multe alte locuri vechi si incarcate de traditie isi are legendele si simbolurile lui. In cazul de fata simbolul locului este Mos Ghita pivnicerul, un batranel care a lucrat aici o perioda indelungata de timp (cativa zeci de ani spune povestea), el fiind insarcinat cu aducerea vinului si a berii din butoaie  intodeauna insotit de nelipsitul lui felinar

Nu mereu necesita sa-ti anunti venirea insa ca sa fi sigur ca te poti aseza la o masa fara sa astepi prea mult e bine sa faci totusi o rezervare.

Asa ca neaparat trebuie sa treceti pe acolo ca sa gustati putin (si la propriu si la figurat) din istoria locului dar si a Bucurestiului de alta data.

~~~

Informații utile:

Carv cu Bere

Str. Stavropoleos 5
Cod Poștal 030081, Sector 3
București
România

Program: L-J, D 8.00 – 24.oo / V-S, 8.00 – 2.00

Rezervări: 021 313 75 60 /0726 282 373

Din Râşnov, urmând drumul (DN 1E) ce urcă spre Poiana Braşov, se ajunge, în mai puţin de 10 minute cu maşina, la drumul ce face stânga printre terenul de fotbal al FC Râşnov şi terenul de tir şi urcă către cetate. În imediata apropiere a cetăţii există o parcare, unde se pot lăsat maşinile, contra cost, pe toată durata vizitei la cetate.

Cetatea, atestată documentar la 1335, este construită în apropierea castrului roman Cumidava (vezi şi informaţii suplimentare despre castru). A fost ridicată de către locuitorii Râşnovului pe dealul din apropierea târgului, deal cunoscut azi ca Dealul Cetăţii, pentru a se apăra împotriva invaziilor tătarilor şi turcilor.

Situată pe un culoar comercial, cetatea a făcut faţă multor asedii, fiind refăcută şi consolidată în mai multe rânduri. Singura dată când locuitori cetăţii au cedat şi au deschis porţile a fost în anul 1612, cînd armata condusă de Sigismund Bathory a interceptat izvorul secret ce alimenta cu apă cetatea, blocând alimentarea cu apă. După două încercări fără reuşită de a redobândi cetatea, acest lucru se întâmplă în 1613, ca urmare a armistiţiului dintre armatele braşovene şi  Bathory, locuitorii răscumpărând-o pentru suma de 3000 de florini. Aceste evenimente au consituit premise puternice în decizia de a începe săparea legendarei fântâni în incinta cetăţii.

În prezent, în interiorul cetăţii se păstrează ruinele a peste 30 de case ce-i adăposteau pe locuitorii cetăţii şi bunurile lor. Dintre cele mai reprezentative sunt şcoala, capela şi casa preotului.

Mai multe despre istoria cetăţii puteţi citi aici şi aici.

Din istoria contemporană a cetăţii …

În 2000, Cetatea Râşnov a fost dată în administrarea SC Drumuri Publicitare SA, ce îl avea asociat pe italianul Alberto Drera, societate care în decurs de câţiva ani a repus cetatea pe harta turistică a României, restaurând construcţiile interioare, zidurile şi turnurile de apărare, făcând posibilă dezvoltarea, în incinta cetăţii, a unui mic târg de suveniruri, a unei cafenele, deşi a fost ignorată în totalitate amenajarea unei toalete decente.

Mai multe informaţii pot fi consultate pe site-ul cetatearasnov.com.

În 2008, Primăria Răşnov câştigă în instanţă administrarea Cetăţii Râşnov. În aprilie 2009, Asociaţia Mioritics inaugurează în incinta cetăţii un centru de informare turistică.

La peste un an de la schimbarea administratorului, zidurile cetăţii încep să se prăbuşească, liantul folosit la restaurare fiind unul necorespunzător, şi, spre finele lui 2009, este închisă publicului, urmând a fi redeschisă în martie 2010.

Dea lungul timpului, Cetatea Râşnov a găzduit evenimente ca Festivalul de Film Istoric “Nemuritorii”, Sărbătoarea Rozelor, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii, Zilele Râşnovului etc.

Tot în incinta cetăţii poate fi vizitat şi muzeul Cetăţii, loc în care au fost strânse unelte şi obiecte casnice descoperite în urma săpăturilor arhelogice.

Informaţii utile:

Cetatea Râşnov
Dealul Cetăţii
Răşnov, Jud. Braşov
România
Tel.: 0268 230 255
Fax: 0268 231 700

Program de vizitare:
Zilnic 08:00-20:00
Taxă intrare: 10 RON
Taxă fotografiat: 5 RON
Fise binoclu (în punctul de observaţie al Cetăţii): 1 RON

Centru de Informare pentru Patrimoniu UNESCO
Cetatea Râşnov
Răşnov, Jud. Braşov
România

Info:

Pentru mulţi dintre noi Râşnov este doar un nod rutier între staţiunile de pe Valea Prahovei şi Braşov sau culoarul Rucăr-Bran (Bran, Zărneşti, Dâmbovicioara etc.) şi un loc de popas pentru ~2 ore cât sunt necesare pentru a vizita Cetatea medievală Râşnov.

Intrarea în oraş, cea dinspre Pârâul Rece, te sperie cât de cât datorită caselor dărăpănate, dar totuşi cu antene satelit, şi populaţiei de rromi care îşi face veacul în această zonă. Scurtul slalom spre cetate începe, de asemenea, printre blocuri ce nu diferă mult de cele din cartierele mărginaşe ale Bucureştiului, ca Ferentari.

Să nu ne lăsăm totuşi furaţi de peisajul mărginaş, ci mai bine ne păstrăm pentru arhitectura săsească ce se remarcă mai spre centrul oraşului. Porţi mari dau direct în străzile mărginite direct de pereţii viu coloraţi ai caselor.

Cetatea Râşnov veghează asupra oraşului ale cărui acoperişuri îşi expun ţiglele roşiatice ca într-o însiruire de piese de domino deja culcate la pământ.

Tot în Râşnov pot fi vizitate două biserici ce datează de la 1384 (Biserica ortodoxă Sf. Nicolae), respectiv de la 1200 şi, sec. XIII (Biserica Evanghelică), cea din urmă vizibilă de pe zidul nord-estic ale cetăţii.

De asemenea, oraşul nu duce lipsă nici de evenimete ce pot atrage turiştii precum Zilele Cetăţii, Sărbătoarea Rozelor, Curtea Comedianţilor, Festivalul Istoric Academic În Numele Trandafirului şi Festivalul de Film Istoric. Aceste evenimente au fost promovate şi în cadrului Târgului Internaţional de Turism Holiday Market, Râşnovul fiind singurul oraş din provincie promovat în cadrul târgului.

În 2009, la Râşnov a început construcţia a trei trambuline pentru sărituri cu schiurile, care vor fi dotate atât pentru sezonul de iarnă, cât şi pentru cel de vară. Sponsorul princiapal este OMV, partenerul Federaţiei Române de Schi-Biatlon.

Oraşul este atestat documentar de la 1331, ca un târg în care trăiau meşteşugari organizaţi în bresle şi ţărani liberi, deşi originile sale se întind până în perioada daco-romană, mărturie stând rămăşiţele aşezării geto-dacice Cumidava.

În secolul al XX-lea, Râşnovul s-a remarcat prin faptul că aici s-a deschis prima uzină electrică din Ţara Bârsei (1911). A intrat în circuitul turistic ca şi staţiune climatică în martie 1929, prin decizia 54678/1929 a Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi în baza Procesului verbal al Comisiunei balneo- climatică nr. 41/ 28 martie 1929. Statutul a fost pus în umbră de procesul de industrializare derulat sub regimul comunist.

~~~

Adrese şi informaţii utile

Gara Râşnov
505400 Râşnov, Jud. Braşov
România
Tel.: +40 (268) 410 233
Vezi curse de autocare ce tranzitează Râşnovul

Centrul de Informare şi Dezvoltare a Turismului
Clădirea Ocolului Silvic
Str. Republicii, Nr. 13
505400 Râşnov, Jud. Braşov
România
Tel mobil: 004 0730 933 005
Web: www.primariarasnov.ro
Email: rasnov@brasovturism.com

Policlinica Râşnov
Str. Izvor, Nr. 2
505400 Râşnov, Jud. Braşov
România
Tel.: +40 (268) 230 123

Poliţia Râşnov
Str. Brazilor, Nr. 11
505400 Râşnov, Jud. Braşov
România
Tel.: +40 (268) 230 333
Fax: +40 (268) 231 127

Din păcate, nu îmi mai aduc aminte când am vizitat Vulcanii Noroioşi. Să fi fost prin 2008-2009, judecând după starea drumului care era ca în palmă, proaspăt asfaltat.

Cei ce vă încumentaţi cu maşina până acolo, via Buzău, ţineţi pe DN10 în direcţia Braşov, până la km 18, loc în care intraţi în satul Sătuc unde urmează să faceţi dreapta spre Berca. De aici şi până la rezervaţia amenajată, Pâclele Mici (45°21′30″N, 26°42′46″E), mai sunt undeva în jur de 10 – 12 km.

Cei ce preferă aventura pe drumurile patriei pot încerca varianta microbuzul din autogara XXL din Buzău sau, de ce nu, autostopul, de oriunde ar veni.

În apropierea rezervaţiei există un loc generos de parcare, aşa că vă puteţi lăsa maşina fără grijă (cu frîna de mână trasă, totuşi, pentru că este înclinat), în timp ce vă dezmorţiţi picioarele cu paşi normali, apăsaţi, nu ca pe lună, săltăreţi, deşi locul arată selenar.

Cum zona Pâclele Mici e situată pe un platou, cam bate vântul aşa că e indicat să aveţi la voi un polar sau o bluză măcar, aşa, de control .

După ce plătiţi intrarea în rezervaţie, vă puteţi plimba în voie printre conurile ce bolborosesc, aducând la suprafaţă bulbuci din adâncuri ce eliberează, chiar sub nasul vostru de nu sunteţi atenţi, metan.

Aerul nu este atât de concentrat în metan, iar curenţii de aer nu sunt aşa de puternici încât să ridice gazul în atmosferă unde să fie apris pe timp de furtună generând fulgere. Acest lucru este reprezentativ doar pentru zona Maracaibo, America de Sud (or mai fi şi alte zone cu astfel de fenomene, dar eu nu am citit încă despre ele). Încetaţi să visaţi, aţi greşit decorul!

Fenomene (erupţiile de nămoluri) ca cele din rezervaţia Vulcanii Noroioşi se produc frecvent în zona Subcarpaţilor, dar se întâlnesc şi în dealurile Transilvaniei (la sud de Haşag, lângă Ocna Sibiului, la Bazna (Jud. Sibiu) sau la Homorod (Jud. Harghita)), precum şi în unele locuri din Moldova unde sunt numiţi gloduri sau ochiuri de gloduri.

Vulcanii noroioşi din această zonă au fost descoperiţi în anul 1867 de francezul H. Cognard, în timpul nor prospecţiuni petroliere, zona din jurul vulcanilor fiind una din cele mai vechi zone petroliere din România. Citeşte mai multe pe evz.ro.

Dacă nimeriţi în timpul verii, abţineţi-vă de la distracţii gen toboganul de nămol. Vă puteţi răcori cu o îngheţată de la magazinul pensiunii Vulcanii Noroioşi din imediata apropiere.

Ca să păstrez totuşi o legătură cu profanul urban, menţionez aici câţiva artişti care şi-au filmat clipuri pe la Vulcanii Noroioşi: Ombladon (clip video Noapte bună, Bucureşti!), Inna, Fizz (clip video Apasă pedala). Vezi şi articolul din Adevărul.

În apropiere de Vulcanii Noroioşi, pe Valea Slănicului, pot fi admirate flăcările vii, dar despre acest subiect într-un post viitor.

Adrese utile:

Autogara de Nord (Autogara XXL)
Bd. Unirii (Micro 3), Nr. 303
Cod Poştal 120005, Buzău, Jud. Buzău
România
Contact: 0238 716 700

Pensiunea Vulcanii Noroioşi (2 margarete)
Cod Poştal 127035, Berca, Jud. Buzău
Vulcanii Noroioşi, Pâclele Mici
România
Contact: 0722 623 021

Vezi detalii transport şi cazare aici.

• Vulcanii Noroioşi de lângă Berca
• Bîscenii de Sus

Te-ar mai putea interesa:

• Guest Post: Aventurile unui expat … in tara sa

Cum pe vremea când eram liceean am făcut parte, pentru ceva vreme, dintr-un club de turism montan în calitate de membru aderent şi, mai apoi, pentru scurt timp, ca membru activ, am avut deosebita plăcere de a participa la aplicaţia jubiliară a clubului, întâlnirea ce a avut loc în Parcul Naţional Piatra Craiului, sat Măgura.

Din Zărneşti, după ce se termină drumul astfaltat, din dreptul cabanei Gura Râului începe drumul forestier ce urcă în paralele cu Râul Mare al Zărneştilor, pe care am luat-o uşor la pas printre fulgii de zăpadă rari, dar destul de măricei, cât să te plaseze într-o poveste din preajma sărbătorilor de iarnă.

Am trecut, ca şi mulţi alţii, pe lângă carierele de piatră şi Fântâna lui Botorog, loc în care, spre stânga, începe drumul în serpentine spre satul turistic Măgura, unde urma să ne cazăm la finalul traseului pentru a luat parte la aplicaţia jubiliară a clubului de turism montan şi ecologie, EST.

Am continuat spre intrarea în Prăpăstiile Zărneştilor, cei pregătiţi doar pentru evenimentul cultural al întâlnirii alegând scurtătura spre Măgura. La intrarea în Prăpăstii am zăbovit timp de 10 minute pentru a imortaliza începutul turei noastre de iarnă şi pentru a trage peste carâmbul bocancilor parazăpezile. Întâmplarea face să le fi uitat acasă, dar m-am descurcat mai mult decât acceptabil. Noroc şi cu zăpada afânată care nu se lipea de pantaloni, ducând la udarea instantă a acestora.

Dacă pâna la barieră am mers care cum am putut, de aici s-a format şirul indian, monom, ce a tăiat cărare prin zăpada ce pe alocuri trecea de 30 cm, până la refugiul salvamont, unde am făcut prima pauză.

Am continuat pe drumul sinuos până la foişor, locul în care este indicat traseul prin Valea Pisicii ce interesectează la un moment dat traseul ce coboară de la cabana Curmătura spre satul Peştera.

Cum vremea şi terenul dificil ne-ar fi putut da bătăi de cap, am continuat pe drumul forestier de pe Valea Vlăduşca până acesta s-a terminat, şi am apucat apoi pe poteca semnalizată de triunghiul galben (coboară de la cabana Curmătura, Cheile Vlăduşca), potecă ce nu părea să mai fi fost umblată recent. Pe anumite porţiuni ale drumului forestier, zăpada proaspăt pusă părea a fi doar un camuflaj peste cea veche, ce nu apucase să se topească în întregime, lucru ce ne-a făcut paşii nesiguri, afundându-ne mai mult decât ne aşteptam.

O dată cu poteca marcată cu triunghi galben, ce urcă muntele Toancheş, începe urcuşul aproape anevoios printre copaci cu rădăcini proeminente, acum acoperite de zăpadă, lucru ce ar fi putut face surprize neplăcute celor fără experienţă. Pentru un sedentar ca mine părea a fi începutul unui calvar fără sfârşit, dar exerciţiile de respiraţi m-au ajutat să îmi adun forţele pentru această porţiune.

După un slalom ascendent interminabil printre rădăcini şi pauze dese am ajuns într-o zonă defrişată, acum în reabilitare judecând după brazii tineri printre care continua poteca, până în golul alpin al muntelui Toancheş. Recunosc, pe această porţiune am fost codaş, ba chiar am trecut prin câteva episoade de anxietate datorită pustiului din jur şi vântului ce spulbera zăpada de pe crengile copacilor cu zgomot. Am ocolit vârful prin vest, prin Şaua Priporului, şi am coboarât pe versantul estic al Toancheşului, printr-o zonă despădurită ce se întinde până la marginea satului Peştera.

De aici am urmat drumeagul mărginaş ce ajunge în Măgura. După aproape 4 ore jumătate de traseu am ajuns la pensiunea Pepino, cu toţii mulţumiţi de alegerea făcută.

Despre traseul de mai sus puteţi citi aici şi aici, cu menţiunea că cele două descrieri fac referire la traseul scurtat prin Cheile Pisicii.

Urmăriţi traseul în Google Maps şi în harta de pe harta-turistica.ro.

Seara a continuat cu proiecţii video, materiale ce-au acoperit 15 ani de activitate EST, cântece de munte şi voie bună. Aceste evenimente se transmit prin viu grai, nu prin scris, aşa că nu mă rămâne decât să vă alăturaţi unui club de turism montan sau să vă găsiţi prietenii potriviţi pentru a trăi la intensitate maximă bucuriile pe care vi le pune la dispoziţie muntele.

Adrese şi informaţii utile:

Cabana Gura Râului
Str. Pârâului, Nr. 86
Cod Poştal 505800, Zărneşti, Jud. Braşov
Parcul Naţional Piatra Craiului
România [Vezi pe hartă]
Contact: Ovidiu Ştefan Lupu
Mobil 1: 0722 592 375
Mobil 2: 0744 307 978
Mobil 3: 0788 656 434

Mijloace de transport [sursa informaţiilor]:
1. curse zilnice de microbuze cu plecări din Gara Braşov la orele 7:00, 9:00, 13:30, 17:30;
2. curse de maxi-taxi din Gara Bartolomeu, Braşov.

Pensiunea Pepino
Cod Poştal 507133, Sat Măgura, Jud. Braşov
Parcul Naţional Piatra Craiului
România
Contact: 0723 392 010