Ghid Turistic Digital 2.0

Cum şi în week-endu’ care doar ce a trecut vremea a fost caniculară, românu’ care nu şi-a permis încă să ajungă la mare sau la munte a luat cu asalt pădurile din juru’ Bucureştiului. Dacă acum câteva săptămâni relatam eu din interfaţa personal computerului despre româniada de la pădurea Brăneşti, săptămâna aceasta a fost rându’ pădurii Roşu să fie afumată cu arome de mititei, muşchiuleţ şi alte paseri din crescătoriile şi alimentarele de pe lângă domiciliu’ omului.

Pădurea e situată undeva la marginea cartierului Militari, iesirea spre Piteşti (nu cea de pe autostradă), satu’ Roşu, Comuna Chiajna. Dis de dimineaţă, în jur de ora 9, eram la faţa locului … nici o măsuţă de camping întinsă, nici o maşină încă … doar case cât vezi cu ochii de jur împrejuru’ pădurii … viluţe, vile, viloaie … tuciurii care munceau de zor la structurile de rezistenţă şi mormane de moloz, nisip, pietriş şi alte materiale necesare ridicării construcţiilor chicioase. Încet, încet şi-au făcut apariţia amatorii de grătare cu purcel, căţel, soacrele din dotare … grătarele au fost şi ele aranjate gata să fie încinse! Culmea şi aici aceleaşi insecte ciudate s-au făcut auzite, dar nu au fost chiar aşa deranjante ca cele de la Brăneşti.

Cum aproape de pădure e Dâmboviţa, înainte de a se vărsa (acumula) în lacu’ Morii (sau Ciurel) prin baraju’ de la Roşu, mulţi mergeau preţ de 5 minute până la luciu’ de apă pentru a se răcori. Aici primii defloratori ai luciului acvatic au fost pescarii amatori care au dispărut după ora 10, întru cât au apărut amatorii de plajă şi scăldat, ţăranii care au venit să dea luciu Daciilor ruginite şi să-şi spele covoarele din casă şi alde rromanes d’ăştia căruţaşi care-şi spălau caii şi hoiturile. Bineînţeles, aici era locu’ potrivit pentru manele d’alea andărgraund, frate: sper că o ştiţi p’aia cu “Por-tugalia, Por-tugalia … bâr, bâr, bâr” a lu’ Salam, da? că dacă nu o ştiţi sunteţi nişte inculţi.

Revenind la pădure … aici era mai liniştită atmosfera; nu se auzeau muzici decât răzleţ aşa, lumea căuta un loc mai însorit pentru a face plajă şi a se relaxa. Când s-a dat startu’ la grătare … toată pădurea era învăluită în fum şi arome care ar fi reuşit să prostdispună orice gravidă în luna a 9a. Razele soarelui abia mai reuşeau să penetreze plapuma de fum care acoperea coronamentu’ copacilor şi înlăcrima ochii grătarangiilor de serviciu. Cei 7 ani de acasă luaţi cu suspendare şi-au pus amprenta şi asupra locului ăsta … gunoaie mai multe decât iarbă … şi oameni care preferă să îşi ia micu’ în dinţi în condiţiile astea. Chiar aşa de greu să fie să cari după tine o pungă în plus în care să îţi iei resturile? Şi uite aşa a trecut şi săptămâna asta!

Dacă aveţi ocazia să ajungeţi în zonă luaţi seama că pădurea e mai rară aşa şi accesibilă până în inimă şi suflet, iar în cazu’ în care simţiţi nevoia să scoateţi la aer tot ce aveţi mai drag sau să luaţi aer la … hmmm! … mă scuzaţi! e mai dificil, existând riscu’ să fiţi priviţi din toate părţile.

Vorbeam la un moment dat despre dezvoltarea durabilă şi paşii mici şi vorbele în şoaptă despre primele acţiuni de genul în România. Întâmplător, zappând într-o seară printre posturile TV, fără floricele şi bere în dotare, am văzut un spot (dintr-o serie de multe altele) menit să riposteze la acţiunile ONG-urilor şi să deschidă minţile românilor în ceea ce priveşte exploatarea auriferă de la Roşia Montană. Totuşi … vorbele sunt vorbe!

Să vedem acum cum decurg trebuirle în afară! Pentru asta am ales o fostă exploatare minieră de suprafaţă din Canada, mai exact La Mine Selbaie, situată la 140 km nord de La Sarre în Quebec (latitudine: 49.805341°, longitudine: -78.936522°).

Înainte …

Acum 2 ani şi jumătate exploatarea (de cupru, zinc) a fost închisă, toate construcţiile au fost demolate, iar fosa a început să fie inundată, apele care se duc acolo ajungând întâi printr-o centrală de tratare a apelor întru cât sunt ape acide. Investiţiile în acţiunile de ecologizare au depăşit peste 100 milioane de dolari.

După …

Ai vazut vreodata cum arata campul
Dupa ce trec hoarde
Cum e plin de pungi de plastic,conserve si sticle goale?
(Implant pentru Refuz – Eutro)

Cu siguranţă cei care merg frecvent pe Autostrada Soarelui ştiu că la 10 km înainte de Bukale, pe partea dreaptă, este un lac şi o pădure, Lacul Pasărea şi Pădurea Brăneşti, unde week-end de week-end se înghesuie românu’ la un mic şi-o bere.

Week-endu’ trecut am ajuns şi eu în zonă. Lume multă, maşini la marginea pădurii mai ceva ca în parcarea din faţa blocului într-o zi de sărbătoare. Românaşii răspândiţi peste tot la liziera pădurii, printre copaci la umbră, unii preocupaţi de jocuri de grup, alţii la plajă şi meseriaşii în juru’ clasicelor grătare home made. Şi toate astea printre gunoaiele lăsate de alţi fraţi români pe acolo. De ce şi-ar lua românu’ resturile frumos într-o pungă să le arunce la un coş de gunoi, când poate să le lase fix în locu’ unde a stat sau aruncate cine ştie pe unde?!? Halal! Pentru mai multe aspecte de genu’ consultaţi Ţara, nesimţiţilor! Şi când colo toată lumea plânge după schimbare, da’ mentalitatea e tot aia de căcat!

Noroc că poluarea sonoră a fost în limite acceptabile; erau nişte unii pe acolo care o dădeau în manele, da’ s-au potolit la un momentdat şi mi-am încântat pavilioanele auditive cu muzichie de la câţiva indivizi şi individe, muzichie de relaxare, lăutărie, romanţe şi muzica de petrecere a lui Gică Petrescu (ridicaţi o mână pentru om!), muzici de drumeţie etc.

Şi toate astea în acompaniamentu’ naturii: ca să mă înţelegeţi – erau în copaci, pe frunze, nişte gândaci ce semănau cu coropişniţa, dar cu corpu’ mai scurt şi fără coada aceea răspicată în două, patru picioare şi 2 căngi destul de mari, care făceau un zgomot ca de greieri aşa, da’ mai grosolan! Mai mai să mă cred în filme gen Roiul, Invazia lăcustelor sau The Birds. Care să fie motivu’ existenţei acestor dăunători (atacau frunzele copacilor)?

Salvaţi pădurea(ile), fraţilor!