Ghid Turistic Digital 2.0

Primul contact cu Mainz-ul, locul de naştere al lui Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului, a avut loc în penultima zi a Pieţei de Crăciun (Weihnachtsmarkt), eveniment ce s-a ţinut în Piaţa Domului. Toate gheretele pregătite în acelaşi fel, cu acelaşi timp de firmament, oferind un farmec aparte evenimentului. Pe cât de monoton, pe atât de eficient, o soluţie bună pentru a ţine improvizaţiile kitsch-oase deoparte.

Ca în toate locurile unde se ţin Pieţe de Crăciun, se comercializează mici obiecte artizanale din lemn sau piatră, suveniruri, dulciuri care mai de care mai speciale sau pregătite la faţa locului.

Din câte am aflat, anul 2008 a fost decalarat Anul Nucului, drept urmare nu puţini erau comercianţii de figurine din lemn de nuc, în special spărgători de nuci (Nussknacker). Aceste figurine viu colorate au început să fie făcute în secolul al XVIII-lea şi îşi au originile în sudul Germaniei (Bavaria), mai exact în satul Oberammergau. De comercializat, se comercializează de prin secolul al XIX-lea.

Înghesuială mare la fripturi şi cârnaţi graşi (Wurscht) cu pâine şi muştar, toate numai bune asortate cu un vin fiert (Glühwein) la 2 EUR cana şi tradiţionalele clătite din cartofi (Reibekuchen) cu piure de mere.

În ziua de Crăciun am participat la o slujbă romano-catolică pentru o comunitate de români, la biserica Sf. Paul din Mainz, iar apoi am vizitat Domul, simbolul Mainz-ului.

Construcţia, în mare parte în stilul Romanesque, acoperă câteva capele de rugăciune şi câteva încăperi funerare. De jur împrejurul zonei destinate credincioşilor pot fi admirate vitralii cu portretele tuturor episcopilor care au slujit în Domul ce poartă hramul Sf. Bonifaciu.

La 5-10 minute de Dom, pe malul Rhin-ului, se află primăria oraşului Mainz, o constucţie hidoasă ce datează la la începutul anilor ’70, construcţie care la momentul respectiv era considerată modernă, lângă care se află un centru expoziţional. Din păcate, anotimpul lăsa aupra lor griul acela urât ce te grăbeşte spre un loc cald, aşa că nu am zăbovit prea mult în zonă.

Dar, cu o zi înainte de Anul Nou, am revenit în Mainz pentru cumpărături. Aşa am ajuns iar în zona Domului, de unde se ajunge uşor la teatrul din Mainz şi la diversele magazine din zonă, cel mai frecventat de turişti şi localnici fiind Karstadt, un fel de Unirea al nostru. Pentru microbişti există un magazin dedicat, magazin deţinut de Dimo Wache, portarul echipei locale de fotbal, 1. FSV Mainz 05.

Pentru cei pasionaţi de arhitectură, centrul vechi al Mainz-ului încântă ochiul cu clădiri autentice înconjurate de arhitectură modernă gândită astfel încât să nu supere ochiul avizat.

Amatorii de mers cu bicicleta prin oraş se bucură de susţierea autorităţilor, existenţa parcărilor de biciclete nefiind ceva anormal în Mainz.

Cam asta a fost experinţa mea cu Mainz-ul, în fugă, timpul fiind prea scurt, iar dorinţa de a vizita şi a face diverse fără limite.

P.S. Urmează Frankfurt!